Trupul uman și corpul simbolic al lumii în Divina Comedie

Abstract

Throughout this article, we will use the Tree of Life from Kabbalah to study certain symbolic aspects of the microcosmic and of the macrocosmic representations of corporeality. Thus, we hope to disclose an exciting perspective of reading some passages of The Divine Comedy, as well as a series of nuances of the medieval imaginary. After all, the interpretation and the understanding of the Sephirotic Tree involves the deciphering of the basic formula of existence, because it represents a synthetic and symbolic image of the organizing principle of creation. Along the symbolic analysis of the realms from the famous poem, a strong resemblance will be noticed between the universe presented by Dante and the Tree of Life from Kabbalah. Given that the representation of the sephiroth is particularly suggestive in Dante Alighieri’s masterpiece (starting with the circles of Hell, following with the Purgatory, the nine Heavens and the Empyrean), one of the conjectures of this study is that The Divine Comedy manages to transpose into allegorical verses many principles correlated with an “unwritten Kabbalah”. În cuprinsul acestui articol, vom utiliza Pomul Vieţii din cadrul Kabbalei pentru a studia anumite aspecte simbolice ale reprezentărilor microcosmice şi macrocosmice ale corporalităţii. Astfel, sperăm să evidenţiem o perspectivă incitantă de lectură a unor pasaje ale Divinei Comedii, precum şi o serie de nuanţe ale imaginarului medieval. În fond, interpretarea şi înţelegerea Arborelui Sephirotic presupune decriptarea formulei de bază a existenţei, deoarece el reprezintă o ima gine sintetică şi simbolică a principiului organizator al creaţiei. Pe parcursul analizei simbolice a tărâmurilor celebrului poem, se va observa o puternică asemănare între universul prezentat de Dante şi Copacul Vieţii din Kabbala. Având în vedere că reprezentarea sephirothurilor este conturată deosebit de sugestiv în capodopera lui Dante Alighieri (începând cu cercurile Infernului, continuând cu Purgatoriul, cele nouă Ceruri – şi, în fine, Empireul), una dintre premisele acestui studiu este că Divina Comedie reuşeşte să transpună în versuri alegorice numeroase principii corelate cu o „Kabbala nescrisă”.