Condeiul feminin şi romanul istoric

Abstract

Starting from a very summative discussion about the metadiscourse of the historical novel, Joan Kelly’s and Joan Scott’s contribution to the appearance and the evolution of women’s history, this article’s author constructs a comparison among three women who authored historical novels: Sarah Dunant, Rodica Ojog-Braşoveanu, and Ileana Vulpescu. The problem is whether the Romanian and the international historical novel presents some markers typical of feminine authorship. The answer is negative, even if the lesson offered to the female writers by women’s history, as a research area, is not deprived of consequences. The existence of some feminine authorial markers would presume the existence of a feminine essence which is still, eternally recognizable, and impossible to grasp by those of other genders. Rather, there is a certain positionality, a taste for female characters with a strong personality, some preferences, tendencies towards a presentation of history as women’s history, as well. Sarah Dunant tends to reconstruct the past according to the present taste for political correctness, for the marginalized groups, be they prostitutes or individuals with disabilities. On the other hand, OjogBraşoveanu and Ileana Vulpescu combine women’s history with the tropes of the nationalist discourse. Pornind de la o discuţie foarte sumativă despre metadiscursul romanului istoric şi despre apariţia şi evoluţia noţiunii de istorie a femeilor dezvoltată de Joan Kelly şi Joan Scott, autoarea articolului construieşte o comparaţie între scriitoarele Sarah Dunant, Rodica Ojog-Braşoveanu şi Ileana Vulpescu, ca autoare de romane istorice. Problema este dacă romanul istoric românesc şi cel internaţional prezintă nişte mărci tipice auctorialităţii feminine. Răspunsul este negativ chiar dacă lecţia oferită scriitoarelor de către istoria femeilor, ca domeniu de cercetare, nu e lipsită de consecinţe. Existenţa unor mărci auctoriale feminine ar presupune existenţa unei esenţe feminine imuabile, etern recognoscibile şi imposibil de accesat celor de alt gen. Există mai degrabă o anume poziţionalitate, un gust pentru personaje feminine cu o puternică personalitate, nişte preferinţe, tendinţe spre o prezentare a istoriei şi din perspectiva femeii. Sarah Dunant tinde a reconstrui trecutul conform gustului contemporan pentru corectitudinea politică, pentru grupurile marginalizate – fie ele prostituate sau persoane cu dizabilităţi. În schimb, Ojog-Braşoveanu şi Ileana Vulpescu combină istoria femeilor cu tropii discursului naţionalist.