Lectura naște monștri – creaturile livrești ale Angliei victoriene

This paper deals with the context in which the monstrously distorted textual encounters of the four female characters – Catherine Earnshaw, Maggie Tulliver, Dorothea Brooke and Dinah Morris –and the printed word seen as a dangerous entity occur. Emily Brontë and George Eliot bring to the forefront their heroines’ library tour of fictional choices to raise red flags related to 19th-century anxieties about women readers who begin to incarnate the texts read in solitude. The drastic change of reading patterns in the 19th-century involves, by extension, women’s habituation with unguided reading for pleasure instead of domestic duties. Within the same social context denying the existence of a sophisticated female reading public, there is a spectacular growth and diversification of texts penned and read by women. The two novelists themselves, both of whom assume a pen name, remain hesitant about the disclosure of their public persona. Much of the fascination that the embedded intertexts of Wuthering Heights, The Mill on the Floss, Middlemarch and Adam Bede hold over the female characters is linked with their quest for personal exploration and expansion. The aim of this paper is to illuminate women’s conflicting contribution to hermeneutical events which, in the nineteenth-century, not only appall and paralyze readers with fear, but also admonish, instruct, and entertain the audience. Această lucrare are în prim-plan contextul care înglobează întâlnirile textuale monstruos distorsionate dintre patru personaje feminine – Catherine Earnshaw, Maggie Tulliver, Dorothea Brooke and Dinah Morris – şi cuvântul scris, văzut ca entitate periculoasă. Emily Brontë şi George Eliot realizează un tur al bi bliotecilor ficţionale deţinute de eroine pentru a semnala anxietăţile secolului al XIX-lea cu privire la transformarea lecturii colective, intensive în practică individuală şi extensivă. Modificarea drastică a tiparelor de lectură aduce cu sine deprinderea femeilor cu lectura necălăuzită, de plăcere, în defavoarea obligaţiilor casnice. În acelaşi context social care neagă existenţa unui public cititor feminin rafinat, textele citite şi semnate de femei încep să sporească şi să se diversifice. Cele două romanciere adoptă, la rândul lor, pseudo nime literare, fiind constrânse să-şi ascundă identitatea publică. O mare parte din fascinaţia pe care referinţele intertextuale încorporate de La răscruce de vînturi, Moara de pe Floss, Middlemarch şi Adam Bede o au asupra personajelor feminine este legată de căutarea unui mijloc de explorare şi expansiune. Scopul acestei lucrări este să clarifice contribuţia controversată pe care femeile au adus-o actului hermeneutic care, în secolul al XIX-lea, nu numai că frapa şi inducea frică paralizantă în cititori, dar totodată sfătuia, educa şi delecta audienţa.