Dana Adriana Dăsculțu, București România Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore A, Elena Mădălina Petran, C. Ulmeanu, București România Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davil
Antidiabeticele orale au devenit o etiologie frecvent asociată intoxicaţiilor acute la copil. Studiul realizează o analiză a caracteristicilor demografice, circumstanţiale şi profilului clinic asociat intoxicaţiilor cu antidiabetice orale. A fost realizat un studiu observaţional, descriptiv şi retrospectiv, pe o perioadă de 4 ani, în care au fost incluşi copii confirmaţi cu diagnosticul de intoxicaţie acută cu antidiabetice orale. În lotul studiat, se observă o predominanţă a cazurilor de intoxicaţii acute voluntare la pacienţii de sex feminin la grupa de vârstă 15-18 ani. Analiza etiologică a cazurilor de intoxicaţie acută în lotul studiat a identificat o predominanţă a cazurilor de expunere toxică la antidiabetice din clasa biguanide. Manifestările clinice predominante asociate intoxicaţiilor cu antidiabetice orale au fost în sfera digestivă.
{"title":"Epidemiologia intoxicațiilor cu antidiabetice orale la copii și adolescenți – studiu pe 4 ani într-un centru antitoxic pediatric","authors":"Dana Adriana Dăsculțu, București România Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore A, Elena Mădălina Petran, C. Ulmeanu, București România Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davil","doi":"10.37897/rjp.2021.1.11","DOIUrl":"https://doi.org/10.37897/rjp.2021.1.11","url":null,"abstract":"Antidiabeticele orale au devenit o etiologie frecvent asociată intoxicaţiilor acute la copil. Studiul realizează o analiză a caracteristicilor demografice, circumstanţiale şi profilului clinic asociat intoxicaţiilor cu antidiabetice orale. A fost realizat un studiu observaţional, descriptiv şi retrospectiv, pe o perioadă de 4 ani, în care au fost incluşi copii confirmaţi cu diagnosticul de intoxicaţie acută cu antidiabetice orale. În lotul studiat, se observă o predominanţă a cazurilor de intoxicaţii acute voluntare la pacienţii de sex feminin la grupa de vârstă 15-18 ani. Analiza etiologică a cazurilor de intoxicaţie acută în lotul studiat a identificat o predominanţă a cazurilor de expunere toxică la antidiabetice din clasa biguanide. Manifestările clinice predominante asociate intoxicaţiilor cu antidiabetice orale au fost în sfera digestivă.","PeriodicalId":33512,"journal":{"name":"Revista Romana de Pediatrie","volume":null,"pages":null},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2021-03-31","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"45430886","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
Fibroza chistică, numită și mucoviscidoză, este cea mai frecventă boală pulmonară ereditară și este produsă de mutații în gena CFTR, ce codifică un canal anionic pentru clor și bicarbonat cu rol în reglarea metabolismului bicarbonatului și sării. În momentul de față, aproximativ jumătate din totalul pacienților cu fibroză chistică pot beneficia de terapie personalizată cu ajutorul modulatorilor, substanțe care restaurează sau îmbunătățesc funcționalitatea și stabilitatea CFTR. Mai mult, la ora actuală se află în stadiul de studiu clinic și alte tipuri de terapii, ca de exemplu terapia genică utilizând sistemul CRISP/CAS-9, oligonucleotide antisens modificate sau inserția genei sălbatice utilizând particule nanolipidice sau vectori virali. Acest articol își propune să treacă în revistă principalele tipuri de terapii aprobate sau aflate în stadiul de studiu clinic pentru tratamentul fibrozei chistice.
{"title":"Terapii inovative în bolile genetice: Fibroza chistică","authors":"E. Shelby, Florina Mihaela Nedelea, Tanser Huseyinoglu, Relu Cocoș, Mihaela Bădina, Corina Sporea, Liliana Pădure, Andrada Mirea","doi":"10.37897/rjp.2021.1.4","DOIUrl":"https://doi.org/10.37897/rjp.2021.1.4","url":null,"abstract":"Fibroza chistică, numită și mucoviscidoză, este cea mai frecventă boală pulmonară ereditară și este produsă de mutații în gena CFTR, ce codifică un canal anionic pentru clor și bicarbonat cu rol în reglarea metabolismului bicarbonatului și sării. În momentul de față, aproximativ jumătate din totalul pacienților cu fibroză chistică pot beneficia de terapie personalizată cu ajutorul modulatorilor, substanțe care restaurează sau îmbunătățesc funcționalitatea și stabilitatea CFTR. Mai mult, la ora actuală se află în stadiul de studiu clinic și alte tipuri de terapii, ca de exemplu terapia genică utilizând sistemul CRISP/CAS-9, oligonucleotide antisens modificate sau inserția genei sălbatice utilizând particule nanolipidice sau vectori virali. Acest articol își propune să treacă în revistă principalele tipuri de terapii aprobate sau aflate în stadiul de studiu clinic pentru tratamentul fibrozei chistice.","PeriodicalId":33512,"journal":{"name":"Revista Romana de Pediatrie","volume":null,"pages":null},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2021-03-31","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"48474022","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
Cosmin Rugină, C. Mărginean, Lorena Elena Meliț, Claudiu Mărginean
Cȃştigul ponderal excesiv al femeii gravide este un factor predictiv pentru obezitatea maternă, cu implicații asupra greutății nou-născuților și posibile complicații pe termen scurt și lung. Cȃştigul ponderal ȋn sarcină depinde de factori etnici, sociali şi de paritate. Exceptând factorii menționați anterior, nu este de neglijat nici impactul major al susceptibilității genetice, punându-se în evidență că există trei perioade principale ce influenţează evoluţia fetală, și anume periconcepţională, intrauterină şi postnatală. Mediul intrauterin deține un rol esenţial în dezvoltarea optimă a fătului, având efect asupra structurilor şi funcţiilor organelor produsului de concepţie, considerându-se în acest moment că bolile adultului îşi au originea în copilărie. Astfel, este bine cunoscută legătura dintre câștigul ponderal gestațional excesiv și obezitatea sau bolile metabolice la copil. Mai mult, unele dintre cele mai noi informații din literatură sugerează că alergiile, wheezing-ul sau astmul copilului ar putea avea, la rândul lor, legătură cu statusul nutrițional matern. În concluzie, excesul ponderal gestațional deține un rol decisiv în apariţia obezităţii şi bolilor metabolice la copil, de aici rezultând importanţa majoră a unei diete echilibrate pe perioada sarcinii pentru a favoriza un câștig ponderal optim, cu efect pozitiv asupra bunăstării fetale, care să prevină riscul metabolic al produsului de concepţie.
{"title":"Statusul nutrițional matern, o condiție sine qua non pentru evoluția fătului, nou-născutului, copilului și adultului","authors":"Cosmin Rugină, C. Mărginean, Lorena Elena Meliț, Claudiu Mărginean","doi":"10.37897/rjp.2021.1.8","DOIUrl":"https://doi.org/10.37897/rjp.2021.1.8","url":null,"abstract":"Cȃştigul ponderal excesiv al femeii gravide este un factor predictiv pentru obezitatea maternă, cu implicații asupra greutății nou-născuților și posibile complicații pe termen scurt și lung. Cȃştigul ponderal ȋn sarcină depinde de factori etnici, sociali şi de paritate. Exceptând factorii menționați anterior, nu este de neglijat nici impactul major al susceptibilității genetice, punându-se în evidență că există trei perioade principale ce influenţează evoluţia fetală, și anume periconcepţională, intrauterină şi postnatală. Mediul intrauterin deține un rol esenţial în dezvoltarea optimă a fătului, având efect asupra structurilor şi funcţiilor organelor produsului de concepţie, considerându-se în acest moment că bolile adultului îşi au originea în copilărie. Astfel, este bine cunoscută legătura dintre câștigul ponderal gestațional excesiv și obezitatea sau bolile metabolice la copil. Mai mult, unele dintre cele mai noi informații din literatură sugerează că alergiile, wheezing-ul sau astmul copilului ar putea avea, la rândul lor, legătură cu statusul nutrițional matern. În concluzie, excesul ponderal gestațional deține un rol decisiv în apariţia obezităţii şi bolilor metabolice la copil, de aici rezultând importanţa majoră a unei diete echilibrate pe perioada sarcinii pentru a favoriza un câștig ponderal optim, cu efect pozitiv asupra bunăstării fetale, care să prevină riscul metabolic al produsului de concepţie.","PeriodicalId":33512,"journal":{"name":"Revista Romana de Pediatrie","volume":null,"pages":null},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2021-03-31","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"43187275","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
Elena-Silvia Shelby, F. Nedelea, Tanser Huseyinoglu, R. Cocoș, M. Badina, Corina Sporea, L. Pădure, A. Mirea, Bucharest Romania Gynaecology, B. Pharmacy
Cystic fibrosis, also named mucoviscidosis, is the most frequent hereditary pulmonary disease and is produced by mutations in the CFTR gene, encoding an anionic channel for chloride and bicarbonate involved in the regulation of salt and bicarbonate metabolisms. Currently, about half of the patients with cystic fibrosis can benefit personalized therapy consisting in modulators, drugs which restore or improve the functionality and stability of CFTR. Moreover, presently, other therapies, such as gene therapy using the CRISP/CAS-9, modified antisense oligonucleotides or the insertion of the wild-type gene using nanolipidic particles or viral vectors, are being developed. This article aims to take stock of the principal types of cystic fibrosis therapies which have been approved or are in clinical trials.
{"title":"Innovative therapies in genetic diseases: Cystic fibrosis","authors":"Elena-Silvia Shelby, F. Nedelea, Tanser Huseyinoglu, R. Cocoș, M. Badina, Corina Sporea, L. Pădure, A. Mirea, Bucharest Romania Gynaecology, B. Pharmacy","doi":"10.37897/rjp.2021.1.3","DOIUrl":"https://doi.org/10.37897/rjp.2021.1.3","url":null,"abstract":"Cystic fibrosis, also named mucoviscidosis, is the most frequent hereditary pulmonary disease and is produced by mutations in the CFTR gene, encoding an anionic channel for chloride and bicarbonate involved in the regulation of salt and bicarbonate metabolisms. Currently, about half of the patients with cystic fibrosis can benefit personalized therapy consisting in modulators, drugs which restore or improve the functionality and stability of CFTR. Moreover, presently, other therapies, such as gene therapy using the CRISP/CAS-9, modified antisense oligonucleotides or the insertion of the wild-type gene using nanolipidic particles or viral vectors, are being developed. This article aims to take stock of the principal types of cystic fibrosis therapies which have been approved or are in clinical trials.","PeriodicalId":33512,"journal":{"name":"Revista Romana de Pediatrie","volume":null,"pages":null},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2021-03-31","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"41281649","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
Iolanda Muntean, A. C. Barmou, L. Gozar, Amalia Făgărășan
Insuficiența cardiacă pediatrică reprezintă o provocare în practica clinică și o povară la nivel mondial. În comparație cu populația adultă, etiologia insuficienței cardiace la copii este dependentă de vârsta pacienților. Cu toate acestea, ghidurile referitoare la insuficiența cardiacă pediatrică sunt extrapolate din ghidurile pentru adulți. În cazul sugarilor și al copiilor, tratamentul farmacologic este bazat pe inhibitori de enzimă de conversie, betablocante, antagoniști ai receptorilor de aldosteron și alte diuretice (în prezența congestiei). În insuficiența cardiacă terminală, dispozitivele de asistare ventriculară sau diferite intervenții chirurgicale paliative sunt utilizate ca o punte pentru transplant sau recuperare. Prezenta lucrare se concentrează pe cele mai importante cauze, mecanisme fiziopatologice, manifestări clinice și managementul în insuficiența cardiacă pediatrică, bazate pe cele mai recente ghiduri. În plus, subliniază cele mai noi tratamente farmacologice și nonfarmacologice recent aprobate pentru populația pediatrică.
{"title":"Insuficiența cardiacă pediatrică","authors":"Iolanda Muntean, A. C. Barmou, L. Gozar, Amalia Făgărășan","doi":"10.37897/rjp.2021.1.6","DOIUrl":"https://doi.org/10.37897/rjp.2021.1.6","url":null,"abstract":"Insuficiența cardiacă pediatrică reprezintă o provocare în practica clinică și o povară la nivel mondial. În comparație cu populația adultă, etiologia insuficienței cardiace la copii este dependentă de vârsta pacienților. Cu toate acestea, ghidurile referitoare la insuficiența cardiacă pediatrică sunt extrapolate din ghidurile pentru adulți. În cazul sugarilor și al copiilor, tratamentul farmacologic este bazat pe inhibitori de enzimă de conversie, betablocante, antagoniști ai receptorilor de aldosteron și alte diuretice (în prezența congestiei). În insuficiența cardiacă terminală, dispozitivele de asistare ventriculară sau diferite intervenții chirurgicale paliative sunt utilizate ca o punte pentru transplant sau recuperare. Prezenta lucrare se concentrează pe cele mai importante cauze, mecanisme fiziopatologice, manifestări clinice și managementul în insuficiența cardiacă pediatrică, bazate pe cele mai recente ghiduri. În plus, subliniază cele mai noi tratamente farmacologice și nonfarmacologice recent aprobate pentru populația pediatrică.","PeriodicalId":33512,"journal":{"name":"Revista Romana de Pediatrie","volume":null,"pages":null},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2021-03-31","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"41879361","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
Herniile de perete abdominal posttraumatice sunt extrem de rare și se produc prin impactul peretelui cu un obiect ce nu străpunge tegumentul, dar are suficientă forță pentru a disocia structurile musculo-aponevrotice subiacente. Unul din cele mai frecvente mecanisme de producere în populația pediatrică este lovitura cu ghidonul de bicicletă. Vă prezentăm cazul unui pacient de sex masculin în vârstă de 13 ani diagnosticat cu hernie posttraumatică prin lovitură cu ghidonul de bicicletă la nivelul hemiabdomenului drept, prin examinare CT. Procedura chirurgicală aleasă a fost repararea peretelui abdominal folosind fire introduse prin manieră PIRS (percutaneous internal ring suturing) asistată laparoscopic. Evoluția cazului a fost fără complicații postoperatorii.
{"title":"Închidere percutană a unei hernii posttraumatice de perete abdominal","authors":"Maria Popescu, Gabriel C. Drăgan","doi":"10.37897/rjp.2021.1.16","DOIUrl":"https://doi.org/10.37897/rjp.2021.1.16","url":null,"abstract":"Herniile de perete abdominal posttraumatice sunt extrem de rare și se produc prin impactul peretelui cu un obiect ce nu străpunge tegumentul, dar are suficientă forță pentru a disocia structurile musculo-aponevrotice subiacente. Unul din cele mai frecvente mecanisme de producere în populația pediatrică este lovitura cu ghidonul de bicicletă. Vă prezentăm cazul unui pacient de sex masculin în vârstă de 13 ani diagnosticat cu hernie posttraumatică prin lovitură cu ghidonul de bicicletă la nivelul hemiabdomenului drept, prin examinare CT. Procedura chirurgicală aleasă a fost repararea peretelui abdominal folosind fire introduse prin manieră PIRS (percutaneous internal ring suturing) asistată laparoscopic. Evoluția cazului a fost fără complicații postoperatorii.","PeriodicalId":33512,"journal":{"name":"Revista Romana de Pediatrie","volume":null,"pages":null},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2021-03-31","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"41474998","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
Larisa-Bianca Holhoş, Universitatea din Oradea România Facultatea de Medicină şi Farmacie, Mihaela Coroi, Teodora Holhoş, Ioana Damian, Jessica Cherecheş, Liviu Lazăr, Oradea România Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Cluj Napoca România Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţie
Conform estimărilor curente, la nivel global există aproximativ 150 milioane de persoane cu o tulburare de refracţie necorectată, însumând 27% din populaţia mondială. Dintre aceştia, aproximativ 1,4 milioane sunt copii şi prezintă o formă mai uşoară sau mai gravă de disfuncţie vizuală secundară viciilor de refracţie. Începând cu 1990, afecţiunile oculare considerate a fi o problemă de sănătate publică în rândul copiilor şi care produc disfuncţie vizuală sunt erorile refractive, având o prevalenţă de până la 43%. Maturarea vederii se produce în copilăria precoce, când toate simţurile şi abilităţile motorii conlucrează pentru achiziţia limbajului, a primelor impresii despre mediul înconjurător şi a tuturor elementelor care definesc persoana în sine. Vederea este un sistem percepţional contributiv în dezvoltarea cognitivă, socială, senzorio-motorie şi în acumularea de informaţii despre mediul înconjurător. În primii ani de viaţă, copilul descoperă activităţi tot mai complexe, fiind necesare abilităţile de schimbare a fixaţiei în spaţiu de la un punct la altul şi o motilitate binoculară normală.
{"title":"Tulburările de refracţie la copii","authors":"Larisa-Bianca Holhoş, Universitatea din Oradea România Facultatea de Medicină şi Farmacie, Mihaela Coroi, Teodora Holhoş, Ioana Damian, Jessica Cherecheş, Liviu Lazăr, Oradea România Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Cluj Napoca România Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţie","doi":"10.37897/rjp.2021.1.2","DOIUrl":"https://doi.org/10.37897/rjp.2021.1.2","url":null,"abstract":"Conform estimărilor curente, la nivel global există aproximativ 150 milioane de persoane cu o tulburare de refracţie necorectată, însumând 27% din populaţia mondială. Dintre aceştia, aproximativ 1,4 milioane sunt copii şi prezintă o formă mai uşoară sau mai gravă de disfuncţie vizuală secundară viciilor de refracţie. Începând cu 1990, afecţiunile oculare considerate a fi o problemă de sănătate publică în rândul copiilor şi care produc disfuncţie vizuală sunt erorile refractive, având o prevalenţă de până la 43%. Maturarea vederii se produce în copilăria precoce, când toate simţurile şi abilităţile motorii conlucrează pentru achiziţia limbajului, a primelor impresii despre mediul înconjurător şi a tuturor elementelor care definesc persoana în sine. Vederea este un sistem percepţional contributiv în dezvoltarea cognitivă, socială, senzorio-motorie şi în acumularea de informaţii despre mediul înconjurător. În primii ani de viaţă, copilul descoperă activităţi tot mai complexe, fiind necesare abilităţile de schimbare a fixaţiei în spaţiu de la un punct la altul şi o motilitate binoculară normală.","PeriodicalId":33512,"journal":{"name":"Revista Romana de Pediatrie","volume":null,"pages":null},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2021-03-31","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"43750198","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
Dana Adriana Dascultu, E. M. Petran, C. Ulmeanu, B. Pharmacy
Oral antidiabetics have become a common etiology associated with acute poisoning in children. The study shall carry out an analysis of the demographic characteristics, circumstantial characteristics and clinical profile associated with oral antidiabetic poisoning. An observational, descriptive and retrospective study was carried out over a period of 4 years including children confirmed with the diagnosis of acute poisoning with oral antidiabetics. In the study group, there is a prevalence of voluntary acute poisoning in female patients in the 15 to 18 year age group. bIn the group study biguanides were the most frequent pharmaceutical dugs involved. The predominant clinical manifestations associated with oral antidiabetic intoxications were gastrointestinal.
{"title":"Epidemiology in oral antidiabetic poisoning in children and adolescents – a four-year study in a pediatric poison centre","authors":"Dana Adriana Dascultu, E. M. Petran, C. Ulmeanu, B. Pharmacy","doi":"10.37897/rjp.2021.1.10","DOIUrl":"https://doi.org/10.37897/rjp.2021.1.10","url":null,"abstract":"Oral antidiabetics have become a common etiology associated with acute poisoning in children. The study shall carry out an analysis of the demographic characteristics, circumstantial characteristics and clinical profile associated with oral antidiabetic poisoning. An observational, descriptive and retrospective study was carried out over a period of 4 years including children confirmed with the diagnosis of acute poisoning with oral antidiabetics. In the study group, there is a prevalence of voluntary acute poisoning in female patients in the 15 to 18 year age group. bIn the group study biguanides were the most frequent pharmaceutical dugs involved. The predominant clinical manifestations associated with oral antidiabetic intoxications were gastrointestinal.","PeriodicalId":33512,"journal":{"name":"Revista Romana de Pediatrie","volume":null,"pages":null},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2021-03-31","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"42731837","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
F. Krasniqi, Edmond Pistulli, Astrit M. Gashi, Isabere Krasniqi
Non-immune hydrops fetalis is a severe fetal condition defined as the excessive accumulation of fetal fluid within the fetal extravascular compartments and body cavities. The prevalence of non-immune hydrops fetalis is unknown. Currently, about 90% of cases of hydrops fetalis are non-immune hydrops fetalis. Non-immune hydrops fetalis causes are multi-factorial. The pathophysiological mechanism of non-immunologic hydrops fetalis is related to abnormal fluid transportation between plasma and tissues. This is due to the increase in hydrostatic capillary pressure and capillary permeability and a reduction of the plasma osmotic pressure or lymphatic flow. A variety of viral infection agents have been associated with non-immune hydrops fetalis like parvovirus B19, herpes simplex virus, cytomegalovirus, Toxoplasma gondii, Treponema pallidum, but even other viruses that attack the maternal and fetus during pregnancy cannot be excluded as possible causes of non-immune hydrops fetalis. We present one case of non-immune hydrops fetalis who was diagnosed intra-uterine, three weeks after recovery from Coronavirus disease (COVID-19). After much investigation, we could not find any known factor that may be the cause of non-immunologic hydrops fetalis. Therefore, we predisposed a possible causal connection between nonimmunologic hydrops fetalis and Coronavirus disease (COVID-19).
{"title":"Non-immunologic hydrops fetalis and coronavirus disease (COVID-19) – A case report","authors":"F. Krasniqi, Edmond Pistulli, Astrit M. Gashi, Isabere Krasniqi","doi":"10.37897/rjp.2021.1.14","DOIUrl":"https://doi.org/10.37897/rjp.2021.1.14","url":null,"abstract":"Non-immune hydrops fetalis is a severe fetal condition defined as the excessive accumulation of fetal fluid within the fetal extravascular compartments and body cavities. The prevalence of non-immune hydrops fetalis is unknown. Currently, about 90% of cases of hydrops fetalis are non-immune hydrops fetalis. Non-immune hydrops fetalis causes are multi-factorial. The pathophysiological mechanism of non-immunologic hydrops fetalis is related to abnormal fluid transportation between plasma and tissues. This is due to the increase in hydrostatic capillary pressure and capillary permeability and a reduction of the plasma osmotic pressure or lymphatic flow. A variety of viral infection agents have been associated with non-immune hydrops fetalis like parvovirus B19, herpes simplex virus, cytomegalovirus, Toxoplasma gondii, Treponema pallidum, but even other viruses that attack the maternal and fetus during pregnancy cannot be excluded as possible causes of non-immune hydrops fetalis. We present one case of non-immune hydrops fetalis who was diagnosed intra-uterine, three weeks after recovery from Coronavirus disease (COVID-19). After much investigation, we could not find any known factor that may be the cause of non-immunologic hydrops fetalis. Therefore, we predisposed a possible causal connection between nonimmunologic hydrops fetalis and Coronavirus disease (COVID-19).","PeriodicalId":33512,"journal":{"name":"Revista Romana de Pediatrie","volume":null,"pages":null},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2021-03-31","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"48180094","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
M. Bizubac, Cirstoveanu Catalin Gabriel, C. Filip, A. Nicolescu, I. Barascu, Ruxandra Chirca, A. Gaiduchevici, D. Pleșca
We present the case of a newborn diagnosed with perinatal asphyxia and secondary renal injuries, transposition of the great vessels and low systemic blood flow, treated with Prostaglandin, atrioseptostomy, followed by arterial switch surgery After the cardiac surgery the patient is oliguric and requires hemodiafiltration for 12 days, after which renal function is restored. In evolution, however, AVB (atrioventricular block) grade III occurs, followed by implantation of permanent pacemaker, but another postoperative complication – chylothorax – leads to stopping electrical stimulation followed by severe cardiac dysfunction and, consequently, recurrent renal injury and anuria. Re-establishing hemodiafiltration for another 7 days without recovery of renal function. Perinatal asphyxia, cardiac heart disease with low systemic blood flow, prostaglandin, atrioseptostomy, cardiac rhythms disturbances, chylothorax, sepsis, cardiac arrest are intriguing factors that bring renal injury. Their association greatly decreases the chance of survival even if the patient benefits from supportive treatment and early hemodiafiltration.
{"title":"Multiple renal injuries lead to death in postoperative cardiac surgery even with precocious hemodiafiltrations","authors":"M. Bizubac, Cirstoveanu Catalin Gabriel, C. Filip, A. Nicolescu, I. Barascu, Ruxandra Chirca, A. Gaiduchevici, D. Pleșca","doi":"10.37897/rjp.2021.1.12","DOIUrl":"https://doi.org/10.37897/rjp.2021.1.12","url":null,"abstract":"We present the case of a newborn diagnosed with perinatal asphyxia and secondary renal injuries, transposition of the great vessels and low systemic blood flow, treated with Prostaglandin, atrioseptostomy, followed by arterial switch surgery After the cardiac surgery the patient is oliguric and requires hemodiafiltration for 12 days, after which renal function is restored. In evolution, however, AVB (atrioventricular block) grade III occurs, followed by implantation of permanent pacemaker, but another postoperative complication – chylothorax – leads to stopping electrical stimulation followed by severe cardiac dysfunction and, consequently, recurrent renal injury and anuria. Re-establishing hemodiafiltration for another 7 days without recovery of renal function. Perinatal asphyxia, cardiac heart disease with low systemic blood flow, prostaglandin, atrioseptostomy, cardiac rhythms disturbances, chylothorax, sepsis, cardiac arrest are intriguing factors that bring renal injury. Their association greatly decreases the chance of survival even if the patient benefits from supportive treatment and early hemodiafiltration.","PeriodicalId":33512,"journal":{"name":"Revista Romana de Pediatrie","volume":null,"pages":null},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2021-03-31","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"48890032","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
京公网安备 11010802042870号
京ICP备2023020795号-1
扫码关注我们
求助内容：
应助结果提醒方式：