During the last two archaeological campaigns (2021-2022) we worked in the central area of the large fort at Băneasa. As we expected, the trenches have intersected the defensive ditch of the second phase of the fort (it shrank at less than half of the original surface), and the new gate of the eastern precinct. The two phases are similar in many respects, as the shape and the size of the ditch, the almost flat rampart, the undersized palisade, as well as that unique tower-gate, with no analogies for the first half of the third century. There are also some differences; for instance, the end of this fortification seems rather pacific, as rendered by both the stratigraphic rendition and the short list of findings. There is still some news, as the discovery of stamped tiles, which is a first for this frontier – Limes Transalutanus – all across the plain, south of Pitești City. Unfortunately, those tiles were brought from Slăveni (the largest fort from southern Romania, located 39 km west-northwest of Băneasa, beyond Olt River) therefore we still do not know the name of the military unit garrisoned at Băneasa. The comparison made for the pottery of the two phases does not show relevant differences, but the chronological gap is not greater than two decades.
{"title":"Excavations in the central area of the roman fort at Băneasa (Teleorman County)","authors":"Eugen S. Teodor, Emil Dumitrașcu","doi":"10.46535/ca.30.2.16","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.30.2.16","url":null,"abstract":"During the last two archaeological campaigns (2021-2022) we worked in the central area of the large fort at Băneasa. As we expected, the trenches have intersected the defensive ditch of the second phase of the fort (it shrank at less than half of the original surface), and the new gate of the eastern precinct. The two phases are similar in many respects, as the shape and the size of the ditch, the almost flat rampart, the undersized palisade, as well as that unique tower-gate, with no analogies for the first half of the third century. There are also some differences; for instance, the end of this fortification seems rather pacific, as rendered by both the stratigraphic rendition and the short list of findings. There is still some news, as the discovery of stamped tiles, which is a first for this frontier – Limes Transalutanus – all across the plain, south of Pitești City. Unfortunately, those tiles were brought from Slăveni (the largest fort from southern Romania, located 39 km west-northwest of Băneasa, beyond Olt River) therefore we still do not know the name of the military unit garrisoned at Băneasa. The comparison made for the pottery of the two phases does not show relevant differences, but the chronological gap is not greater than two decades.","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"160 4","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2023-11-01","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"135713860","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
Prin acest studiu am propus trecerea în revistă a puținelor informații cunoscute și publicate despre ceea ce considerăm a fi castrul roman de la Voislova, identificată cu Pons Augusti. De la descoperirea fortificației la sfârșitul secolului al XIX-lea și până în prezent nu s-au efectuat cercetări arheologice sistematice, doar observații pe teren, iar rezultatele acestora nu au reușit până acum să ofere o imagine convingătoare asupra acestui sit. Informațiile sunt lacunare, deoarece nu se cunoaște data când a fost construită fortificația, nici numele trupei care a staționat aici. Scopul acestui studiu este coroborarea tuturor informațiilor disponibile astăzi, cărora li se adăugă documente inedite. Ne referim la mărturiile unor arheologi, respectiv profesori pasionați de istoria provinciei Dacia, care au văzut la fața locului aceste ruine, le-au măsurat, cercetat și documentat acum mai bine de 140 de ani, atunci când ele se păstrau încă la suprafață.
通过这项研究，我们打算回顾一下我们认为与 Pons Augusti 有关的沃伊斯洛瓦罗马城堡的鲜为人知的公开信息。自 19 世纪末发现该防御工事以来，直到现在都没有进行过系统的考古研究，只是进行了实地观察，而观察结果至今也未能为该遗址提供令人信服的图景。由于不知道该防御工事是何时修建的，也不知道驻扎在这里的部队的名称，因此相关信息并不完整。本研究的目的是证实目前所掌握的所有信息，并补充未发表的文件。我们参考的是考古学家（即热衷于达契亚省历史的教授）的证词，他们在 140 多年前实地考察了这些遗址，并对其进行了测量、研究和记录，当时这些遗址还保存在地表上。
{"title":"Fortificația romană de la Voislova","authors":"Matyas Jozsef","doi":"10.46535/ca.30.2.17","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.30.2.17","url":null,"abstract":"Prin acest studiu am propus trecerea în revistă a puținelor informații cunoscute și publicate despre ceea ce considerăm a fi castrul roman de la Voislova, identificată cu Pons Augusti. De la descoperirea fortificației la sfârșitul secolului al XIX-lea și până în prezent nu s-au efectuat cercetări arheologice sistematice, doar observații pe teren, iar rezultatele acestora nu au reușit până acum să ofere o imagine convingătoare asupra acestui sit. Informațiile sunt lacunare, deoarece nu se cunoaște data când a fost construită fortificația, nici numele trupei care a staționat aici. Scopul acestui studiu este coroborarea tuturor informațiilor disponibile astăzi, cărora li se adăugă documente inedite. Ne referim la mărturiile unor arheologi, respectiv profesori pasionați de istoria provinciei Dacia, care au văzut la fața locului aceste ruine, le-au măsurat, cercetat și documentat acum mai bine de 140 de ani, atunci când ele se păstrau încă la suprafață.","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"173 2","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2023-11-01","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"135713935","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
Acesta este un raport al celor mai recente rezultate ale cercetărilor arheologice și pluridisciplinare efectuate în castrele din sud-vestul Daciei. Intenția acestei treceri în revistă a informațiilor este oferirea unei imagini actualizate și uniformizate a principalelor date tehnice referitoare la aceste fortificații. Actualizarea informațiilor bibliografice, dar mai ales a imaginilor și a datelor cartografice le-am considerat foarte utile ca instrument de lucru pentru cercetări viitoare sau noi proiecte științifice și arheologice. Acest studiu este realizat în maniera rapoartelor dedicate anumitor zone ale Imperiului Roman, publicate periodic în volumele congreselor internaționale dedicate studiului frontierelor romane. După raportul prezentat la Congresul Internațional al Frontierelor Romane de la Zalău de Doina Benea și publicat în anul 1999, reeditat și adus la zi într-un volum dedicat istoriei Banatului în antichitate în anul 2016, au apărut câteva sinteze importante dedicate acestui spațiu care l-au avut ca autor sau principal autor pe Eduard Nemeth.
{"title":"Castrele romane din sud-vestul Daciei. O trecere în revistă și o actualizare","authors":"Ovidiu Țentea, Florian Matei-Popescu, Călin Timoc","doi":"10.46535/ca.30.2.20","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.30.2.20","url":null,"abstract":"Acesta este un raport al celor mai recente rezultate ale cercetărilor arheologice și pluridisciplinare efectuate în castrele din sud-vestul Daciei. Intenția acestei treceri în revistă a informațiilor este oferirea unei imagini actualizate și uniformizate a principalelor date tehnice referitoare la aceste fortificații. Actualizarea informațiilor bibliografice, dar mai ales a imaginilor și a datelor cartografice le-am considerat foarte utile ca instrument de lucru pentru cercetări viitoare sau noi proiecte științifice și arheologice. Acest studiu este realizat în maniera rapoartelor dedicate anumitor zone ale Imperiului Roman, publicate periodic în volumele congreselor internaționale dedicate studiului frontierelor romane. După raportul prezentat la Congresul Internațional al Frontierelor Romane de la Zalău de Doina Benea și publicat în anul 1999, reeditat și adus la zi într-un volum dedicat istoriei Banatului în antichitate în anul 2016, au apărut câteva sinteze importante dedicate acestui spațiu care l-au avut ca autor sau principal autor pe Eduard Nemeth.","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"69 3-4","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2023-11-01","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"135715321","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
Roxana Dobrescu, Constantin Haită, Katia Moldoveanu
L’article présente une analyse technologique et typologique du matériel lithique retrouvé dans l’habitation L1/1993 du site de type tell Vitănești-Măgurice, niveau Gumelniţa B1. Le lithique en question est riche et divers. Il consiste en 619 pièces, appartenant à des catégories diverses: outils, lames/lamelles et éclats bruts, nucléus, percuteurs, une hache, ainsi que des cassons et esquilles. L’échantillonnage renferme quelques pièces brûlées. Les techniques de détachements ont été aussi analysées. Nous avons clos notre étude d’une analyse pétrographique des matières premières.
{"title":"L’industrie lithique de l’habitation L1/1993 du site de Vitănești-Măgurice","authors":"Roxana Dobrescu, Constantin Haită, Katia Moldoveanu","doi":"10.46535/ca.30.2.05","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.30.2.05","url":null,"abstract":"L’article présente une analyse technologique et typologique du matériel lithique retrouvé dans l’habitation L1/1993 du site de type tell Vitănești-Măgurice, niveau Gumelniţa B1. Le lithique en question est riche et divers. Il consiste en 619 pièces, appartenant à des catégories diverses: outils, lames/lamelles et éclats bruts, nucléus, percuteurs, une hache, ainsi que des cassons et esquilles. L’échantillonnage renferme quelques pièces brûlées. Les techniques de détachements ont été aussi analysées. Nous avons clos notre étude d’une analyse pétrographique des matières premières.","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"161 6","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2023-11-01","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"135713852","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
Această contribuție științifică aduce în discuție un lot de reprezentări antropomorfe și zoomorfe descoperite în săpăturile efectuate în situl eneolitic de la Petricani (jud. Neamț), în anul 1973. Rezultatele cercetărilor amintite sunt cunoscute doar în mică măsură. Plastica antropomorfă a fost amintită în sinteza întocmită de Dan Monah, dar fără să beneficieze de o discuție foarte amănunțită. În cazul de față au fost studiate 14 piese, dintre care 12 sunt statuete antropomorfe, iar două sunt figurine zoomorfe. Din păcate, pentru puține dintre acestea este cunoscut contextul arheologic în care au fost descoperite. Deși majoritatea pieselor au fost fragmentate încă din vechime, detaliile păstrate au permis includerea lor în tipologiile deja consacrate, observându-se proporția covârșitoare a reprezentărilor feminine. Pe baza trăsăturilor pe care le prezintă, aproape toate statuetele antropomorfe pot fi atribuite fazei Cucuteni A, existând și una care aparține mediului cultural Precucuteni. Pe lângă discutarea trăsăturilor morfologice și a catalogărilor tipologice, ne-am propus să efectuăm și un studiu tehnologic prin observarea atentă a unor detalii ce oferă indicii despre modul în care au fost realizate aceste artefacte legate de sfera religioasă preistorică. Interesant de menționat este faptul că în cazul a trei piese au fost identificate urmele unor mici bucăți de lemn folosite pentru îmbinarea picioarelor statuetelor. Majoritatea exemplarelor studiate au fost decorate cu linii incizate și mai rar cu puncte, dar sunt și statuete lipsite de decor.
{"title":"Reevaluarea unor reprezentări antropomorfe și zoomorfe din situl eneolitic de la Petricani (com. Petricani, jud. Neamț)","authors":"Vasile Diaconu, Constantin Aparaschivei","doi":"10.46535/ca.30.2.08","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.30.2.08","url":null,"abstract":"Această contribuție științifică aduce în discuție un lot de reprezentări antropomorfe și zoomorfe descoperite în săpăturile efectuate în situl eneolitic de la Petricani (jud. Neamț), în anul 1973. Rezultatele cercetărilor amintite sunt cunoscute doar în mică măsură. Plastica antropomorfă a fost amintită în sinteza întocmită de Dan Monah, dar fără să beneficieze de o discuție foarte amănunțită. În cazul de față au fost studiate 14 piese, dintre care 12 sunt statuete antropomorfe, iar două sunt figurine zoomorfe. Din păcate, pentru puține dintre acestea este cunoscut contextul arheologic în care au fost descoperite. Deși majoritatea pieselor au fost fragmentate încă din vechime, detaliile păstrate au permis includerea lor în tipologiile deja consacrate, observându-se proporția covârșitoare a reprezentărilor feminine. Pe baza trăsăturilor pe care le prezintă, aproape toate statuetele antropomorfe pot fi atribuite fazei Cucuteni A, existând și una care aparține mediului cultural Precucuteni. Pe lângă discutarea trăsăturilor morfologice și a catalogărilor tipologice, ne-am propus să efectuăm și un studiu tehnologic prin observarea atentă a unor detalii ce oferă indicii despre modul în care au fost realizate aceste artefacte legate de sfera religioasă preistorică. Interesant de menționat este faptul că în cazul a trei piese au fost identificate urmele unor mici bucăți de lemn folosite pentru îmbinarea picioarelor statuetelor. Majoritatea exemplarelor studiate au fost decorate cu linii incizate și mai rar cu puncte, dar sunt și statuete lipsite de decor.","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"162 2","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2023-11-01","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"135713850","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
În această notă analizăm un tip special de vas eneolitic din vechile colecţii ale Muzeului Naţional de Antichităţi (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”), reconstituit din cinci fragmente. Cioburile aparţin aşezării de la Isvoarele – Fântânele (judeţul Giurgiu) şi au fost recuperate de E. Comşa în anii ‘50 cu ocazia unei periegheze în sudul Munteniei. Mai târziu, E. Comşa a întreprins o mică cercetare arheologică în sit stabilind stratigrafia şi secvenţa culturală: două niveluri Boian-Spanțov – şi unul aparţinând fazei A2 a culturii Gumelniţa (căruia îi poate fi atribuit vasul nostru fragmentar). Am încercat să discutăm analogiile pentru acest tip de vas la Dunărea de Jos şi posibilele lui funcţii, în ciuda faptului că nu cunoaştem prea multe recipiente de acest tip, lucru cauzat de lipsa unor săpături pe scară largă în aria gumelniţeană.
{"title":"Un vas antropomorf fragmentar de tip Venus din colecțiile Muzeului Național de Antichități","authors":"Cristian-Eduard Ştefan","doi":"10.46535/ca.30.2.04","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.30.2.04","url":null,"abstract":"În această notă analizăm un tip special de vas eneolitic din vechile colecţii ale Muzeului Naţional de Antichităţi (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”), reconstituit din cinci fragmente. Cioburile aparţin aşezării de la Isvoarele – Fântânele (judeţul Giurgiu) şi au fost recuperate de E. Comşa în anii ‘50 cu ocazia unei periegheze în sudul Munteniei. Mai târziu, E. Comşa a întreprins o mică cercetare arheologică în sit stabilind stratigrafia şi secvenţa culturală: două niveluri Boian-Spanțov – şi unul aparţinând fazei A2 a culturii Gumelniţa (căruia îi poate fi atribuit vasul nostru fragmentar). Am încercat să discutăm analogiile pentru acest tip de vas la Dunărea de Jos şi posibilele lui funcţii, în ciuda faptului că nu cunoaştem prea multe recipiente de acest tip, lucru cauzat de lipsa unor săpături pe scară largă în aria gumelniţeană.","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"160 1","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2023-11-01","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"135713771","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
This article presents our documentation of a previously unidentified subterranean complex located near Amatsya, Israel. The study revolves primarily around an examination of the architecture, decorations, and letters carved on the walls of an underground rock-cut hall. The layout of the hall bears a striking resemblance to sacred architecture prevalent in the region since the Middle Bronze Age, while its decorative elements are linked to earlier artistic traditions dating back to the Iron Age, as well as the aniconic characteristics found in Idumean, Canaanite, Phoenician and Nabatean art of the Persian and Hellenistic periods. According to paleographic analysis, the Aramaic lapidary inscriptions, which possibly mention two deities, El and Adon, are tentatively dated to the 5th-4th centuries BCE. Our main thesis is that this hall functioned as a private shrine, possibly a funerary shrine adjacent to a rock-cut burial complex. We propose that both the shrine and the adjacent tomb were utilized by an Idumean landowner, showcasing influences from Phoenician / Canaanite iconographic traditions. Consequently, the site assumes significant importance, as it offers novel insights into the field of study by presenting, for the first time, a relatively well-preserved underground Idumean shrine from the Persian and Hellenistic periods. These finds contribute to a deeper understanding of the religious and cultural practices of the Idumeans during that specific era.
{"title":"An Underground Rock-Cut Shrine near Amatsya, Judean Foothills, Israel","authors":"Boaz Zissu, Nurit Shtober-Zisu","doi":"10.46535/ca.30.2.11","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.30.2.11","url":null,"abstract":"This article presents our documentation of a previously unidentified subterranean complex located near Amatsya, Israel. The study revolves primarily around an examination of the architecture, decorations, and letters carved on the walls of an underground rock-cut hall. The layout of the hall bears a striking resemblance to sacred architecture prevalent in the region since the Middle Bronze Age, while its decorative elements are linked to earlier artistic traditions dating back to the Iron Age, as well as the aniconic characteristics found in Idumean, Canaanite, Phoenician and Nabatean art of the Persian and Hellenistic periods. According to paleographic analysis, the Aramaic lapidary inscriptions, which possibly mention two deities, El and Adon, are tentatively dated to the 5th-4th centuries BCE. Our main thesis is that this hall functioned as a private shrine, possibly a funerary shrine adjacent to a rock-cut burial complex. We propose that both the shrine and the adjacent tomb were utilized by an Idumean landowner, showcasing influences from Phoenician / Canaanite iconographic traditions. Consequently, the site assumes significant importance, as it offers novel insights into the field of study by presenting, for the first time, a relatively well-preserved underground Idumean shrine from the Persian and Hellenistic periods. These finds contribute to a deeper understanding of the religious and cultural practices of the Idumeans during that specific era.","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"172 6","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2023-11-01","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"135713937","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
P. M. Khak, Hassan Kohansal Kouhpar, M. K. Kouhpar
Potsherds are very important for the archaeological research because they may date a site, reveal clues about art, technology, and subsistence of people. Potteries show the relationships and exchanges between people from different regions. The Kelar Hill (from now on Tapeh Kelar), Kelardasht region, is one of the most important prehistoric sites in the west of Mazandaran, in north-western Iran. Tapeh Kelar contains cultural materials from the Late Chalcolithic in the fourth millennium BC up to the Islamic Age. The Kura-Araxes context is one of the most significant discoveries of this area. Because Kura-Araxes culture originated far from Tapeh Kelar (in the Southern Caucasus), the primary concern of the present study focused on the structure of the potteries of the site in transitional phase from the Late Chalcolithic to Kura-Araxes and on finding the changes or differences. The study also tries to find the answer to the question whether the Kura-Araxes pots emerged due to exotic agents or not. Twenty five pieces of potsherds from the Late Chalcolithic and Early Bronze Age and Middle Bronze Age periods were studied by petrographic method to compare the mineralogical texture of the Late Chalcolithic and the Middle Bronze Age potsherds with those of Kura-Araxes. Studies show that the pots of Kura-Araxes at this site are local products despite some changes in their texture due to source change; therefore, the idea that Kura-Araxes tradition potteries were first brought by way of exchange or trade and then copied by local potters is negated.
{"title":"The Archaeo-Mineralogy of Tapeh Kelar’s potsherds dated to the Late Chalcolithic, Early Bronze, and Middle Bronze Ages","authors":"P. M. Khak, Hassan Kohansal Kouhpar, M. K. Kouhpar","doi":"10.46535/ca.30.1.01","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.30.1.01","url":null,"abstract":"Potsherds are very important for the archaeological research because they may date a site, reveal clues about art, technology, and subsistence of people. Potteries show the relationships and exchanges between people from different regions. The Kelar Hill (from now on Tapeh Kelar), Kelardasht region, is one of the most important prehistoric sites in the west of Mazandaran, in north-western Iran. Tapeh Kelar contains cultural materials from the Late Chalcolithic in the fourth millennium BC up to the Islamic Age. The Kura-Araxes context is one of the most significant discoveries of this area. Because Kura-Araxes culture originated far from Tapeh Kelar (in the Southern Caucasus), the primary concern of the present study focused on the structure of the potteries of the site in transitional phase from the Late Chalcolithic to Kura-Araxes and on finding the changes or differences. The study also tries to find the answer to the question whether the Kura-Araxes pots emerged due to exotic agents or not. Twenty five pieces of potsherds from the Late Chalcolithic and Early Bronze Age and Middle Bronze Age periods were studied by petrographic method to compare the mineralogical texture of the Late Chalcolithic and the Middle Bronze Age potsherds with those of Kura-Araxes. Studies show that the pots of Kura-Araxes at this site are local products despite some changes in their texture due to source change; therefore, the idea that Kura-Araxes tradition potteries were first brought by way of exchange or trade and then copied by local potters is negated.","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"56 1","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2023-06-30","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"124353130","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
Fariborz Tahmasebi, R. Rezalou, Ardashir Javanmardzadeh, Esmaiel Maroufi Aghdam
Excavations at the historical mound of Qara Hasanlu, in the Namin County of Ardabil Province of northwestern Iran, brought to light several pit graves set on a massive mudbrick artificial platform. Cut into the uppermost courses of the mud bricks forming this platform, the graves were associated with scores of burial gifts of varied types such as arrowheads, daggers, scissors, mirrors, earrings, and necklaces. As a descriptive-analytical work drawing upon both field and library research, the present paper is set to characterize the recorded grave types and their relative chronology in quest of tenable answer to these questions: 1. What were the grave types and mortuary customs at Qara Hasanlu? 2. Where do they find parallels, and to which period do they belong to? Within the graves, the bodies were laid out in two supine and squatting positions. Based on the available circumstantial evidence, they were made sometime after the platform was constructed. The documented cultural material including sherd assemblages, the burial methods and the burial gifts suggested a date in the Parthian period for the site.
{"title":"An Archaeological look into simple pit burials at Tepe Qara Hasanlu, Namin, Ardabil","authors":"Fariborz Tahmasebi, R. Rezalou, Ardashir Javanmardzadeh, Esmaiel Maroufi Aghdam","doi":"10.46535/ca.30.1.12","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.30.1.12","url":null,"abstract":"Excavations at the historical mound of Qara Hasanlu, in the Namin County of Ardabil Province of northwestern Iran, brought to light several pit graves set on a massive mudbrick artificial platform. Cut into the uppermost courses of the mud bricks forming this platform, the graves were associated with scores of burial gifts of varied types such as arrowheads, daggers, scissors, mirrors, earrings, and necklaces. As a descriptive-analytical work drawing upon both field and library research, the present paper is set to characterize the recorded grave types and their relative chronology in quest of tenable answer to these questions: 1. What were the grave types and mortuary customs at Qara Hasanlu? 2. Where do they find parallels, and to which period do they belong to? Within the graves, the bodies were laid out in two supine and squatting positions. Based on the available circumstantial evidence, they were made sometime after the platform was constructed. The documented cultural material including sherd assemblages, the burial methods and the burial gifts suggested a date in the Parthian period for the site.","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"1 1","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2023-06-30","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"128696647","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
Această cronică numismatică prezintă o serie de descoperiri monetare sau premonetare pentru care locul exact de descoperire nu poate fi precizat, constituind împreună un bun exemplu al consecințelor unei intervenții prea târzii în colectarea datelor privind locul și circumstanțele descoperirii: Dobrogea Passim (în sudul litoralului românesc?), 7+1 piese, probabil din același tezaur de vârfuri de săgeată de bronz de tip scitic sau semne premonetare; 1 tetradrahmă de tip Thasos, găsită în România, fără loc de descoperire precizat, posibil parte a unui tezaur; 5 tetradrahme de tip Thasos crestate (de tipul celor din tezaurul de la Şieu-Odorhei, jud. Bistrița Năsăud), provenind din Transilvania, găsite cu siguranță împreună, într-un tezaur; 3 drahme Dyrrhachium, foarte probabil parte a unui tezaur monetar cu denari republicani, posibil din zona Munții Orăștiei; 49 de denari romani republicani și imperiali, parte a unuia sau mai multor loturi de tezaure de denari romani, posibil din zona Munții Orăștiei; 3 monede de bronz emise pentru Traian, probabil de pe teritoriul provinciilor romane din țara noastră, fără detalii suplimentare. Acestor piese li se adaugă un stater de aur de tip Koson fără monogramă provenind dintr-un tezaur de la Sarmizegetusa Regia (Dealul Muncelului).
{"title":"Descoperiri monetare antice din România (VIII)","authors":"Delia Moisil","doi":"10.46535/ca.30.1.19","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.30.1.19","url":null,"abstract":"Această cronică numismatică prezintă o serie de descoperiri monetare sau premonetare pentru care locul exact de descoperire nu poate fi precizat, constituind împreună un bun exemplu al consecințelor unei intervenții prea târzii în colectarea datelor privind locul și circumstanțele descoperirii: Dobrogea Passim (în sudul litoralului românesc?), 7+1 piese, probabil din același tezaur de vârfuri de săgeată de bronz de tip scitic sau semne premonetare; 1 tetradrahmă de tip Thasos, găsită în România, fără loc de descoperire precizat, posibil parte a unui tezaur; 5 tetradrahme de tip Thasos crestate (de tipul celor din tezaurul de la Şieu-Odorhei, jud. Bistrița Năsăud), provenind din Transilvania, găsite cu siguranță împreună, într-un tezaur; 3 drahme Dyrrhachium, foarte probabil parte a unui tezaur monetar cu denari republicani, posibil din zona Munții Orăștiei; 49 de denari romani republicani și imperiali, parte a unuia sau mai multor loturi de tezaure de denari romani, posibil din zona Munții Orăștiei; 3 monede de bronz emise pentru Traian, probabil de pe teritoriul provinciilor romane din țara noastră, fără detalii suplimentare. Acestor piese li se adaugă un stater de aur de tip Koson fără monogramă provenind dintr-un tezaur de la Sarmizegetusa Regia (Dealul Muncelului).","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"39 1-4 1","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2023-06-30","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"129676725","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
京公网安备 11010802042870号
京ICP备2023020795号-1
扫码关注我们
求助内容：
应助结果提醒方式：