R. Andreescu, Katia Moldoveanu, Ion Torcică, Pavel Mirea, Andreea Bîrzu
Cercetările arheologice în așezarea de tip tell de la Vitănești „Măgurice” au început în anul 1993, fiind subsumate unui obiectiv general care vizează cunoașterea principalelor caracteristici ale locuirii neo-neolitice din zona Teleormanului. Campaniile desfășurate între anii 2009-2019 au urmărit mai multe obiective. Primul dintre ele a vizat finalizarea cercetării ultimului nivel de locuire, Gumelnița B1, al așezării. Al doilea obiectiv l-a constituit începerea cercetărilor următorului nivel de locuire, prin săpături efectuate în ambele sectoare ale așezării. De asemenea, o campanie a fost dedicată cercetării locuirii din apropierea tell-ului, în punctul „Vitănești II”. Articolul de față reprezintă o trecere în revistă a principalelor rezultate ale cercetărilor din ultimul deceniu. Astfel, cercetările din sectorul de nord-est al așezării (Sy) au vizat mai multe construcții, precum și o zonă cu o mare concentrare de material osteologic aflată la marginea așezării. În această suprafață au fost descoperite, pe ultimul nivel de locuire, patru construcții incendiate, puternic deranjate de intervenții ulterioare. În marginea de nord-vest a așezării, o zonă cu o mare concentrare de artefacte din corn, ar fi putut aparține unui atelier de prelucrare a acestui material. Inventarul arheologic este bogat: vase întregibile in situ, numeroase unelte din corn, os, silex, greutăți din lut, râșnite, figurine. Între acestea se remarcă un pandantiv de aur, un vas antropomorf, precum și o figurină cu ochii figurați prin două bucăți de scoică. Sub acest nivel au fost descoperite resturile destul de inconsistente ale altor construcții, unele incendiate, care semnalează o locuire anterioară ultimei secvențe de existență a așezării de pe „Măgurice”. Ultimele campanii s-au concentrat în sectorul Sx, având ca obiectiv principal identificarea urmelor de locuire anterioare ultimei secvențe de locuire a așezării. Au fost cercetate două suprafețe, H-L și M-R, ce au relevat o situație complexă. Astfel, în suprafața H-L cercetările au scos la lumină resturile unei construcții neincendiate, care pe baza fragmentelor ceramice descoperite ar aparține nivelului Gumelnița A2. În restul suprafeței au fost descoperite numeroase materiale arheologice, aglomerare ce continuă și în suprafața alăturată, M-R. Se pare că această zonă a așezării a fost liberă de construcții o perioadă de timp destul de mare, ceea ce a permis acumularea unei mari cantități de materiale arheologice. Descoperirea cea mai interesantă din suprafața M-R este reprezentată de resturile incendiate ale unei locuințe, cu indicativul L18, iar lângă ea o vatră (sau cuptor) cu o modalitate de construcție inedită. Locuința avea un inventar bogat, format dintr-o aglomerare de râșnițe și numeroase vase in situ.
{"title":"Cercetări arheologice la Vitănești „Măgurice” (2009-2019)","authors":"R. Andreescu, Katia Moldoveanu, Ion Torcică, Pavel Mirea, Andreea Bîrzu","doi":"10.46535/ca.29.2.02","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.29.2.02","url":null,"abstract":"Cercetările arheologice în așezarea de tip tell de la Vitănești „Măgurice” au început în anul 1993, fiind subsumate unui obiectiv general care vizează cunoașterea principalelor caracteristici ale locuirii neo-neolitice din zona Teleormanului. Campaniile desfășurate între anii 2009-2019 au urmărit mai multe obiective. Primul dintre ele a vizat finalizarea cercetării ultimului nivel de locuire, Gumelnița B1, al așezării. Al doilea obiectiv l-a constituit începerea cercetărilor următorului nivel de locuire, prin săpături efectuate în ambele sectoare ale așezării. De asemenea, o campanie a fost dedicată cercetării locuirii din apropierea tell-ului, în punctul „Vitănești II”. Articolul de față reprezintă o trecere în revistă a principalelor rezultate ale cercetărilor din ultimul deceniu. Astfel, cercetările din sectorul de nord-est al așezării (Sy) au vizat mai multe construcții, precum și o zonă cu o mare concentrare de material osteologic aflată la marginea așezării. În această suprafață au fost descoperite, pe ultimul nivel de locuire, patru construcții incendiate, puternic deranjate de intervenții ulterioare. În marginea de nord-vest a așezării, o zonă cu o mare concentrare de artefacte din corn, ar fi putut aparține unui atelier de prelucrare a acestui material. Inventarul arheologic este bogat: vase întregibile in situ, numeroase unelte din corn, os, silex, greutăți din lut, râșnite, figurine. Între acestea se remarcă un pandantiv de aur, un vas antropomorf, precum și o figurină cu ochii figurați prin două bucăți de scoică. Sub acest nivel au fost descoperite resturile destul de inconsistente ale altor construcții, unele incendiate, care semnalează o locuire anterioară ultimei secvențe de existență a așezării de pe „Măgurice”. Ultimele campanii s-au concentrat în sectorul Sx, având ca obiectiv principal identificarea urmelor de locuire anterioare ultimei secvențe de locuire a așezării. Au fost cercetate două suprafețe, H-L și M-R, ce au relevat o situație complexă. Astfel, în suprafața H-L cercetările au scos la lumină resturile unei construcții neincendiate, care pe baza fragmentelor ceramice descoperite ar aparține nivelului Gumelnița A2. În restul suprafeței au fost descoperite numeroase materiale arheologice, aglomerare ce continuă și în suprafața alăturată, M-R. Se pare că această zonă a așezării a fost liberă de construcții o perioadă de timp destul de mare, ceea ce a permis acumularea unei mari cantități de materiale arheologice. Descoperirea cea mai interesantă din suprafața M-R este reprezentată de resturile incendiate ale unei locuințe, cu indicativul L18, iar lângă ea o vatră (sau cuptor) cu o modalitate de construcție inedită. Locuința avea un inventar bogat, format dintr-o aglomerare de râșnițe și numeroase vase in situ.","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"2 4","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2022-12-01","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"131452279","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
V. Bârcă, C. Florescu, Cristinel Fântâneanu, Anca Matiș
The 2019-2020 archaeological research resulted in the discovery, near Timișoara, at site Hladik 1, of a Sarmatae cemetery of which 139 burials have been investigated, some encircled by a ditch. The grave goods in the Timișoara – „Hladik 1” burials, rather varied and rich, are represented by handmade or wheel-thrown pots, domestic and household objects, toiletries, silver coins, adornment and dress items, weapons, etc. The preliminary analysis of the grave goods dates grosso modo the graves’ group to the chronological frame between late 2nd century and last decades of the 3rd century AD.
{"title":"Preliminary considerations and notes on the Sarmatian burial vestiges of Timișoara – „Hladik 1” (Timiș county)","authors":"V. Bârcă, C. Florescu, Cristinel Fântâneanu, Anca Matiș","doi":"10.46535/ca.29.2.05","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.29.2.05","url":null,"abstract":"The 2019-2020 archaeological research resulted in the discovery, near Timișoara, at site Hladik 1, of a Sarmatae cemetery of which 139 burials have been investigated, some encircled by a ditch. The grave goods in the Timișoara – „Hladik 1” burials, rather varied and rich, are represented by handmade or wheel-thrown pots, domestic and household objects, toiletries, silver coins, adornment and dress items, weapons, etc. The preliminary analysis of the grave goods dates grosso modo the graves’ group to the chronological frame between late 2nd century and last decades of the 3rd century AD.","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"62 1","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2022-12-01","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"116023866","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
Acest studiu are scopul de a face cunoscute rezultatele unor documentări recente, dar mai ales să atragă atenția asupra importanței rezultatelor acestora atât din punct de vedere științific, dar și într-un context mai larg, determinat de definitivarea dosarului de înscrierea pe lista patrimoniului mondial UNESCO (Frontiers of the Roman Empire), precum și de proiectarea și începerea execuției lucrărilor pentru autostrada A1, Sibiu-Pitești, tronson 2 (BoițaCornetu). Suportul documentar al acestui studiu constituie fundamentarea argumentației necesare înscrierii pe lista patrimoniului mondial, dar și suportul tehnic necesar măsurilor de conservare și punere în valoare de către constructorul autostrăzii. Vom prezenta succint rezultatele documentărilor recente efectuate în cadrul Programului Național LIMES în castrele de la Racovița și Copăceni, dar și în așezările și instalațiile conexe.
{"title":"Drumul și castrul roman de la Copăceni (com. Racovita, jud. Vâlcea). Reevaluarea recentă a unor monumente uitate","authors":"Ovidiu Țentea, Vlad Călina, Ioana-Iulia Manea","doi":"10.46535/ca.29.2.07","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.29.2.07","url":null,"abstract":"Acest studiu are scopul de a face cunoscute rezultatele unor documentări recente, dar mai ales să atragă atenția asupra importanței rezultatelor acestora atât din punct de vedere științific, dar și într-un context mai larg, determinat de definitivarea dosarului de înscrierea pe lista patrimoniului mondial UNESCO (Frontiers of the Roman Empire), precum și de proiectarea și începerea execuției lucrărilor pentru autostrada A1, Sibiu-Pitești, tronson 2 (BoițaCornetu). Suportul documentar al acestui studiu constituie fundamentarea argumentației necesare înscrierii pe lista patrimoniului mondial, dar și suportul tehnic necesar măsurilor de conservare și punere în valoare de către constructorul autostrăzii. Vom prezenta succint rezultatele documentărilor recente efectuate în cadrul Programului Național LIMES în castrele de la Racovița și Copăceni, dar și în așezările și instalațiile conexe.","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"70 1","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2022-12-01","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"125484951","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
Several years ago, within Limes Transalutanus Project (2014-2017), we dealt with several segments of the Roman limes in Teleorman County. Briefly, that meant aerial and terrestrial survey, geologic sampling and geophysics, in most of the cases. The old renditions of the frontier line, as being a rampart without a ditch, were intriguing and unusual, thus they had to be checked in the field, including by test digging. One spot chosen for a complex investigation was located several kilometres south of Roşiorii de Vede, along Mocanului Valley, where the most common traits of a Roman border (a tower, the frontier palisade and segments of the road) were present and relatively well preserved. The test excavation confirmed the fact that the frontier obstacle was made by a large palisade and the defensive ditch was missing. The Roman road has been also sectioned, having the expected width and bulgy shape, being made, however, entirely of clay, as the stone is absent in the plain. The watchtower is rather large, relatively far from the palisade, and had been strongly burned, as well as the palisade. Such objectives, located in a close range, illustrate the typical parts of a late frontier setup.
几年前，在lime Transalutanus项目(2014-2017)中，我们处理了Teleorman县罗马lime的几个部分。简而言之，在大多数情况下，这意味着空中和地面调查、地质抽样和地球物理。旧时对边境线的描述，是一个没有沟渠的堡垒，这是有趣的和不寻常的，因此它们必须在实地进行检查，包括通过试验挖掘。选定一个地点进行复杂的调查，地点位于roiorii de Vede以南几公里处，沿着Mocanului山谷，那里有罗马边界最常见的特征(塔楼、边界栅栏和道路段)，保存得相对较好。试验开挖证实了一个事实，即边界障碍是由一个大栅栏构成的，而防御沟却不见了。罗马的道路也被分割，具有预期的宽度和凸起的形状，然而，完全由粘土制成，因为在平原上没有石头。瞭望塔比较大，离栅栏比较远，而且被烧得很厉害，栅栏也被烧得很厉害。这样的目标，位于近距离，说明了后期前沿设置的典型部分。
{"title":"Roman frontier crossing Mocanului Valley","authors":"E. Teodor, C. Haitǎ, Dan Ștefan","doi":"10.46535/ca.29.2.06","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.29.2.06","url":null,"abstract":"Several years ago, within Limes Transalutanus Project (2014-2017), we dealt with several segments of the Roman limes in Teleorman County. Briefly, that meant aerial and terrestrial survey, geologic sampling and geophysics, in most of the cases. The old renditions of the frontier line, as being a rampart without a ditch, were intriguing and unusual, thus they had to be checked in the field, including by test digging. One spot chosen for a complex investigation was located several kilometres south of Roşiorii de Vede, along Mocanului Valley, where the most common traits of a Roman border (a tower, the frontier palisade and segments of the road) were present and relatively well preserved. The test excavation confirmed the fact that the frontier obstacle was made by a large palisade and the defensive ditch was missing. The Roman road has been also sectioned, having the expected width and bulgy shape, being made, however, entirely of clay, as the stone is absent in the plain. The watchtower is rather large, relatively far from the palisade, and had been strongly burned, as well as the palisade. Such objectives, located in a close range, illustrate the typical parts of a late frontier setup.","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"1 1","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2022-12-01","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"129957561","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
The medieval city and fortress built on the ruins of ancient Tyras at the mouth of the Dniester (the territory of modern Bilhorod-Dnistrovskyi, Ukraine) are among the key archaeological sites of the Northern Black Sea region of the late Byzantine and Ottoman times. Despite the long term of excavation in the site and the large explored area, the chronology of its cultural layers and ceramics from them, as well as the declared origin of some groups of the pottery cause reasonable doubts. That is why the re-examination of ‘old’ excavation data from the perspective of new achievements of medieval archaeology and ceramology in the Northern Black Sea region is the focus of our study. The article analyses in detail the excavation materials in the area of one of the pottery workshops, which from 1970s were considered as a reference for dating the construction periods of a medieval settlement outside the fortress walls. The study of the archival documentation and ceramic collections allowed us to find out that the cessation of the activity of the pottery workshop dates back to the second half of the 15th century and not to the beginning of the 14th century as has been regarded before. So subsequent dwellings and other constructions were built, accordingly, more than 100 years later than previously thought. Hence we have obtained a strong case for significantly correcting the chronology of the cultural horizons of medieval Bilhorod. Moreover, it become possible to clarify ideas about ceramic production and the historical topography of the city, as well as to outline the topical questions for future research.
{"title":"Problems in the archaeological study of Medieval Bilhorod and its ceramics (based on the excavations of one of the pottery workshop)","authors":"I. Teslenko, L. Myronenko","doi":"10.46535/ca.29.2.14","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.29.2.14","url":null,"abstract":"The medieval city and fortress built on the ruins of ancient Tyras at the mouth of the Dniester (the territory of modern Bilhorod-Dnistrovskyi, Ukraine) are among the key archaeological sites of the Northern Black Sea region of the late Byzantine and Ottoman times. Despite the long term of excavation in the site and the large explored area, the chronology of its cultural layers and ceramics from them, as well as the declared origin of some groups of the pottery cause reasonable doubts. That is why the re-examination of ‘old’ excavation data from the perspective of new achievements of medieval archaeology and ceramology in the Northern Black Sea region is the focus of our study. The article analyses in detail the excavation materials in the area of one of the pottery workshops, which from 1970s were considered as a reference for dating the construction periods of a medieval settlement outside the fortress walls. The study of the archival documentation and ceramic collections allowed us to find out that the cessation of the activity of the pottery workshop dates back to the second half of the 15th century and not to the beginning of the 14th century as has been regarded before. So subsequent dwellings and other constructions were built, accordingly, more than 100 years later than previously thought. Hence we have obtained a strong case for significantly correcting the chronology of the cultural horizons of medieval Bilhorod. Moreover, it become possible to clarify ideas about ceramic production and the historical topography of the city, as well as to outline the topical questions for future research.","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"65 1","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2022-12-01","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"126259474","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
În acest raport sunt prezentate rezultatele primare ale cercetării arheologice preventive efectuate în augustseptembrie 2020, pe vârful monticolului „Cetățuia”, în incinta Mănăstirii Cetățuia Negru Vodă din cătunul Valea Cetățuia, comuna Cetățeni, județul Argeș, pe amplasamentul propus al unei viitoare construcții cu destinația de chilii, trapeză și spațiu administrativ. Suprafața supusă cercetării preventive se află la extremitatea sudică a micului platou de pe vârful monticolului, la peste 700 m altitudine, pe muchia unui versant ce coboară aproape vertical către Valea Chiliilor. Perimetrul a făcut parte din ansamblul cetății dacice și al celei medievale ce au funcționat aici în secolele II a.Chr.-I p.Chr., respective XIII-XV, și a fost ocupat în ultima jumătate de secol de construcții ce țineau de organizarea mănăstirii. Intervențiile moderne au afectat într-o măsură însemnată patrimoniul arheologic de aici. La momentul începerii cercetării preventive, o parte a suprafeței (partea estică, circa 25m2) era deja afectat de săpături nesupravegheate arheologic ce au dus la îndepărtarea unor segmente întregi de depuneri mai vechi. Suprafața totală cercetată efectiv prin săpătură arheologică a fost de 90 m2. Din cauza stâncii cu o pantă accentuată aici și a marginii prăpastiei de la extremitatea sudică a platoului, perimetrul respectiv nu a fost propice locuirii în epoca dacică și în cea medievală. Tocmai de aceea, cu câteva excepții (cinci la număr), complexele arheologice au fost absente. Depunerile arheologice sunt totuși prezente, fiind reprezentate de straturi cu materiale (resturi menajere – fragmente ceramice, mici piese metalice rezultate în primul rând de la construcții – cuie, scoabe, piroane, dar și două bolțuri de arbaletă, în sfârșit, o cantitate mare de oase de animale) aruncate sau alunecate de pe micul platou de pe vârf, aflat imediat la nord de zona cercetată, unde în epoca dacică și în cea medievală se afla restrânsa zonă rezidențială. Au fost reperate cinci complexe arheologice: trei intervenții în stâncă (o terasare, o albiere rectangulară și urmele unei posibile palisade), a căror datare rămâne incertă în lipsa unui material concludent asociat, o aglomerare de materiale de construcție (blochete de gresie) din cea de-a doua epocă a fierului, precum și parte din oasele scheletului unui defunct (reînhumare) depuse grupat într-un nivel post-medieval.
{"title":"Cercetări arheologice preventive la cetăţeni – „Cetăţuia”, judeţul argeș (2020)","authors":"Dragoș Măndescu, Ioan-Andi Pițigoi, I. Florea","doi":"10.46535/ca.29.2.04","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.29.2.04","url":null,"abstract":"În acest raport sunt prezentate rezultatele primare ale cercetării arheologice preventive efectuate în augustseptembrie 2020, pe vârful monticolului „Cetățuia”, în incinta Mănăstirii Cetățuia Negru Vodă din cătunul Valea Cetățuia, comuna Cetățeni, județul Argeș, pe amplasamentul propus al unei viitoare construcții cu destinația de chilii, trapeză și spațiu administrativ. Suprafața supusă cercetării preventive se află la extremitatea sudică a micului platou de pe vârful monticolului, la peste 700 m altitudine, pe muchia unui versant ce coboară aproape vertical către Valea Chiliilor. Perimetrul a făcut parte din ansamblul cetății dacice și al celei medievale ce au funcționat aici în secolele II a.Chr.-I p.Chr., respective XIII-XV, și a fost ocupat în ultima jumătate de secol de construcții ce țineau de organizarea mănăstirii. Intervențiile moderne au afectat într-o măsură însemnată patrimoniul arheologic de aici. La momentul începerii cercetării preventive, o parte a suprafeței (partea estică, circa 25m2) era deja afectat de săpături nesupravegheate arheologic ce au dus la îndepărtarea unor segmente întregi de depuneri mai vechi. Suprafața totală cercetată efectiv prin săpătură arheologică a fost de 90 m2. Din cauza stâncii cu o pantă accentuată aici și a marginii prăpastiei de la extremitatea sudică a platoului, perimetrul respectiv nu a fost propice locuirii în epoca dacică și în cea medievală. Tocmai de aceea, cu câteva excepții (cinci la număr), complexele arheologice au fost absente. Depunerile arheologice sunt totuși prezente, fiind reprezentate de straturi cu materiale (resturi menajere – fragmente ceramice, mici piese metalice rezultate în primul rând de la construcții – cuie, scoabe, piroane, dar și două bolțuri de arbaletă, în sfârșit, o cantitate mare de oase de animale) aruncate sau alunecate de pe micul platou de pe vârf, aflat imediat la nord de zona cercetată, unde în epoca dacică și în cea medievală se afla restrânsa zonă rezidențială. Au fost reperate cinci complexe arheologice: trei intervenții în stâncă (o terasare, o albiere rectangulară și urmele unei posibile palisade), a căror datare rămâne incertă în lipsa unui material concludent asociat, o aglomerare de materiale de construcție (blochete de gresie) din cea de-a doua epocă a fierului, precum și parte din oasele scheletului unui defunct (reînhumare) depuse grupat într-un nivel post-medieval.","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"6 1","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2022-12-01","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"121355713","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
Studiul prezintă două cahle-placă, fragmentare, nesmălţuite, descoperite întâmplător, în anul 1873, la Văleni, o mica localitate situată în partea de Nord-Est a podişului Getic, la poalele Munţilor Carpaţi, pe valea râului Dâmboviţa. Compoziţia redă un personaj pedestru, văzut frontal, încoronat, înveşmântat în surcot, bogat ornamentat, având pe umeri o mantie îmblănită. Cu mâna dreaptă susţine o lance, în poziţie verticală, iar cu mâna stângă, ridicată, ţine o daga. Realizarea plastică este opera unui meşter popular. Pe baza unor analogii stilistice cu alte artefacte, s-au putut determina modelele care au inspirat creaţia acestor piese. Astfel, în efigiile unor ducaţi emişi de Mircea cel Bătrân (1386-1418), voievodul este reprezentat încoronat, purtând surcot şi mantie, ţinând cu mâna dreaptă o lance, în poziţie verticală. Pentru chenarul cahlelor de la Văleni, meşterul popular s-a inspirat din chenarul pietrei tombale a voievodului Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364), lespede aflată în biserica domnească de la mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel. Pe baza acestor date, se poate deduce executarea cahlelor de la Văleni în perioada cuprinsă între sfârşitul secolului al XIV-lea şi primii ani ai secolului următor. În compoziţie, presupunem că este redat voievodul Mircea cel Bătrân.
该研究介绍了 1873 年在瓦勒尼偶然发现的两件残缺不全的无壳盘碗，瓦勒尼是盖蒂克高原东北部的一个小村庄，位于喀尔巴阡山脉脚下的达姆波维河谷。作品中的行人从正面看，头戴王冠，身着装饰华丽的大衣，肩披毛皮斗篷。他右手持矛，左手举起，握着一把匕首。这件塑像作品出自民间工匠之手。根据与其他工艺品的风格类比，可以确定这些作品的创作灵感来源。例如，在老米尔恰（Mircea the Elder，1386-1418 年）发行的一些公爵肖像中，王子头戴王冠，身着袈裟和斗篷，右手直立持矛。关于瓦勒尼墓碑的边框，民间工匠的灵感来自于 Nicolae Alexandru Basarab（1352-1364 年）省长墓碑的边框，这是一块位于 Câmpulung Muscel 的 Negru Vodă 修道院皇家教堂的石板。根据这些数据，我们可以推断出瓦勒尼chasubles 的制作时间为 14 世纪末到下个世纪初。在这幅作品中，我们假定描绘的是长者米尔恰 (voivode Mircea the Elder)。
{"title":"Un voievod valah redat pe cahle placă descoperite la Văleni, jud. Dâmboviţa (sf. sec. XIV- începutul sec. XV) O filă din repertoriul iconografic al cahlelor medievale româneşti","authors":"Maria-Venera Rădulescu","doi":"10.46535/ca.29.2.13","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.29.2.13","url":null,"abstract":"Studiul prezintă două cahle-placă, fragmentare, nesmălţuite, descoperite întâmplător, în anul 1873, la Văleni, o mica localitate situată în partea de Nord-Est a podişului Getic, la poalele Munţilor Carpaţi, pe valea râului Dâmboviţa. Compoziţia redă un personaj pedestru, văzut frontal, încoronat, înveşmântat în surcot, bogat ornamentat, având pe umeri o mantie îmblănită. Cu mâna dreaptă susţine o lance, în poziţie verticală, iar cu mâna stângă, ridicată, ţine o daga. Realizarea plastică este opera unui meşter popular. Pe baza unor analogii stilistice cu alte artefacte, s-au putut determina modelele care au inspirat creaţia acestor piese. Astfel, în efigiile unor ducaţi emişi de Mircea cel Bătrân (1386-1418), voievodul este reprezentat încoronat, purtând surcot şi mantie, ţinând cu mâna dreaptă o lance, în poziţie verticală. Pentru chenarul cahlelor de la Văleni, meşterul popular s-a inspirat din chenarul pietrei tombale a voievodului Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364), lespede aflată în biserica domnească de la mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel. Pe baza acestor date, se poate deduce executarea cahlelor de la Văleni în perioada cuprinsă între sfârşitul secolului al XIV-lea şi primii ani ai secolului următor. În compoziţie, presupunem că este redat voievodul Mircea cel Bătrân.","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"2 1","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2022-12-01","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"131187786","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
Acest studiu este dedicat unei categorii speciale de material arheologic, păstrate în colecțiile Muzeului Național de Istorie, terra sigillata de la Feldioara. Analiza a fost realizată pe un lot de 44 de piese ce au fost descoperite în cadrul campaniilor arheologice întreprinse între anii 1987–1990. În urma analizei stilistice (în cazul pieselor cu decor), coroborată cu analiza tipologică și cea a pastelor din care sunt confecționate obiectele am constatat faptul că importurile provin din două mari centre producătoare de terra sigillata: Lezoux și Rheinzabern. Astfel, centrul de la Lezoux reprezintă locul de proveniență a celei mai mari părți din sigilatele descoperite la Feldioara. Atelierele de la Rheinzabern constituie, de asemenea, una dintre sursele principale de terra sigillata de la Feldioara.
{"title":"Terra Sigillata de la Feldioara","authors":"Ionuț Bocan, Cătălina-Mihaela Neagu","doi":"10.46535/ca.29.2.08","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.29.2.08","url":null,"abstract":"Acest studiu este dedicat unei categorii speciale de material arheologic, păstrate în colecțiile Muzeului Național de Istorie, terra sigillata de la Feldioara. Analiza a fost realizată pe un lot de 44 de piese ce au fost descoperite în cadrul campaniilor arheologice întreprinse între anii 1987–1990. În urma analizei stilistice (în cazul pieselor cu decor), coroborată cu analiza tipologică și cea a pastelor din care sunt confecționate obiectele am constatat faptul că importurile provin din două mari centre producătoare de terra sigillata: Lezoux și Rheinzabern. Astfel, centrul de la Lezoux reprezintă locul de proveniență a celei mai mari părți din sigilatele descoperite la Feldioara. Atelierele de la Rheinzabern constituie, de asemenea, una dintre sursele principale de terra sigillata de la Feldioara.","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"40 1","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2022-12-01","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"124596162","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
I. Opriș, Alexandru Dan Ionescu, Andrei Eugen Stănișteanu, M. Dragomir, Cătălin George Simion, Alexandru Ioan Cercel, Vicențiu Speriatu, Cătălin Dobrinescu, Adrian Șerbănescu, Vlad Călina
Constantin cel Mare își inaugurează podul ridicat peste Dunăre dintre Oescus (Ghighen) și Sucidava (Celei) în iulie 328. Acesta este menționat pentru prima dată de Sextus Aurelius Victor, în Liber de Caesaribus, 41.18, iar apoi de cronografi târzii în secolele VII-IX p.Chr. (Chronicon Pascale, I, 526, 16-17 (P 284) și Theophanes Confessor în Chronographia, a. 5820 (328), p. 28, (19-20 De Boor). Importantul moment constructiv apare și în secolul al XI-lea în cronica compilată a călugărului bizantin Georgios Kedrenos, Synopsis historion (Istoria sinoptică sau Compendiu de istorii). Podul apare sugerat sau figurat explicit peste secole în Index Geographicus Celsissimi Principatus Wallachiae - Harta Țării Românești a Stolnicului Constantin Cantacuzino, la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar puțin timp după aceea în „Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia” (1718, Veneția), scrisă de fostul secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu, Anton Maria Del Chiaro. Numit de către locuitorii ambelor maluri ale Dunării “podul de aramă”, din convingerea potrivit căreia picioarele sale ar fi fost turnate din metal, podul îi era în vechime atribuit lui Traian. În credința populară, pe puntea sa ar fi trecut în cursul nopții, către Câmpia Romanaților, Domnul de Rouă, îndreptându-se spre curțile lui Ler Împărat de la cetatea Antina (Romula/Reșca). Podul lui Constantin cel Mare reapare menționat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în lucrarea lui Felix Kanitz, pornind de la informațiile localnicilor, ori de la piloții Societății de navigație cu aburi pe Dunăre din Viena (Erste Donau-Dampfschiffahrts-Gesellschaft - DDSG). Unul dintre pilonii din piatră ai podului de pe șenalul navigabil, aproape de malul românesc, este amintit în iulie 1869 de Cezar Bolliac. Același pasionat gazetar și arheolog diletant va dezveli portalul de nord în 1873, după ce îl identificase și îi marcase poziția în plan, patru ani mai devreme. Acoperit rapid cu pământ și gunoaie scurse de pe coasta satului Celei, portalul va fi redezvelit și cercetat într-o campanie intensivă, de către Pamfil Polonic și Grigore Tocilescu, între 16 iunie – 15 august 1898. Celui din urmă îi datorăm publicarea rezultatelor, în 1902, întemeiate pe observațiile riguroase și desenele amănunțite ale inginerului topograf Pamfil Polonic. Abia în vara anului 1968, Dumitru Tudor va coordona săpături ale căror scop precis era redocumentarea portalului de nord și a pilonilor învecinați. Rezultatele acestor cercetări au fost relativ modeste, aducând, totuși, binevenite informații suplimentare. Ele s-au regăsit ulterior într-un articol al lui Octavian Toropu și în câteva studii monografice asupra sitului și a podurilor romane de la Dunărea de Jos, datorate în primul rând lui Dumitru Tudor. Contribuția noastră face o trecere critică în revistă a tuturor datelor istorice și arheologice existente până acum pentru podul lui Constantin cel Mare de la Oescus-Sucidava. Ea introduce ca elemente de noutate absolută
{"title":"Pons per Danuvium ductus.Date noi despre podul lui Constantin cel Mare dintre Oescus și Sucidava","authors":"I. Opriș, Alexandru Dan Ionescu, Andrei Eugen Stănișteanu, M. Dragomir, Cătălin George Simion, Alexandru Ioan Cercel, Vicențiu Speriatu, Cătălin Dobrinescu, Adrian Șerbănescu, Vlad Călina","doi":"10.46535/ca.29.2.11","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.29.2.11","url":null,"abstract":"Constantin cel Mare își inaugurează podul ridicat peste Dunăre dintre Oescus (Ghighen) și Sucidava (Celei) în iulie 328. Acesta este menționat pentru prima dată de Sextus Aurelius Victor, în Liber de Caesaribus, 41.18, iar apoi de cronografi târzii în secolele VII-IX p.Chr. (Chronicon Pascale, I, 526, 16-17 (P 284) și Theophanes Confessor în Chronographia, a. 5820 (328), p. 28, (19-20 De Boor). Importantul moment constructiv apare și în secolul al XI-lea în cronica compilată a călugărului bizantin Georgios Kedrenos, Synopsis historion (Istoria sinoptică sau Compendiu de istorii). Podul apare sugerat sau figurat explicit peste secole în Index Geographicus Celsissimi Principatus Wallachiae - Harta Țării Românești a Stolnicului Constantin Cantacuzino, la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar puțin timp după aceea în „Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia” (1718, Veneția), scrisă de fostul secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu, Anton Maria Del Chiaro. Numit de către locuitorii ambelor maluri ale Dunării “podul de aramă”, din convingerea potrivit căreia picioarele sale ar fi fost turnate din metal, podul îi era în vechime atribuit lui Traian. În credința populară, pe puntea sa ar fi trecut în cursul nopții, către Câmpia Romanaților, Domnul de Rouă, îndreptându-se spre curțile lui Ler Împărat de la cetatea Antina (Romula/Reșca). Podul lui Constantin cel Mare reapare menționat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în lucrarea lui Felix Kanitz, pornind de la informațiile localnicilor, ori de la piloții Societății de navigație cu aburi pe Dunăre din Viena (Erste Donau-Dampfschiffahrts-Gesellschaft - DDSG). Unul dintre pilonii din piatră ai podului de pe șenalul navigabil, aproape de malul românesc, este amintit în iulie 1869 de Cezar Bolliac. Același pasionat gazetar și arheolog diletant va dezveli portalul de nord în 1873, după ce îl identificase și îi marcase poziția în plan, patru ani mai devreme. Acoperit rapid cu pământ și gunoaie scurse de pe coasta satului Celei, portalul va fi redezvelit și cercetat într-o campanie intensivă, de către Pamfil Polonic și Grigore Tocilescu, între 16 iunie – 15 august 1898. Celui din urmă îi datorăm publicarea rezultatelor, în 1902, întemeiate pe observațiile riguroase și desenele amănunțite ale inginerului topograf Pamfil Polonic. Abia în vara anului 1968, Dumitru Tudor va coordona săpături ale căror scop precis era redocumentarea portalului de nord și a pilonilor învecinați. Rezultatele acestor cercetări au fost relativ modeste, aducând, totuși, binevenite informații suplimentare. Ele s-au regăsit ulterior într-un articol al lui Octavian Toropu și în câteva studii monografice asupra sitului și a podurilor romane de la Dunărea de Jos, datorate în primul rând lui Dumitru Tudor. Contribuția noastră face o trecere critică în revistă a tuturor datelor istorice și arheologice existente până acum pentru podul lui Constantin cel Mare de la Oescus-Sucidava. Ea introduce ca elemente de noutate absolută","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"81 1","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2022-12-01","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"124163931","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
Peștera Veterani este una dintre cele mai cunoscute peșteri naturale de pe teritoriul României. În prezent este vizitată adeseori de turiști și iubitori de speologie. Nu este doar un monument impresionant al naturii, ci și un sit arheologic multistratificat cu o istorie foarte bogată. Fortificarea grotei este sigură pentru perioada Evului Mediu și epoca modernă. Urmele epocii romane sunt mai puțin inteligibile, specialiștii ezitând între a o recunoaște ca așezare pescărească care la un moment dat, în epoca romană târzie, ar fi putut fi fortificată și a o clasifica ca peșteră sacră sau chiar mithraeum. Așa cum este și firesc, poziția sa strategică în zona strâmtorii Cazanelor Dunării a făcut ca acest loc neobișnuit să fie inclus în lista UNESCO a Limesului Dunărean al Imperiului Roman. În rândurile următoare, încercăm să descifrăm caracterul ruinelor romane de la Peștera Veterani (Peskabara) coroborând toate sursele pe care le avem la îndemână: arheologice, epigrafice, arhivistice și cartografice. Suntem de părere că în fața grotei a existat începând de la sfârșitul secolului al III-lea d.Hr. un mic fort (asemănător unui quadriburgium) cu un mic port adiacent, la fel apărat de ziduri.
{"title":"Fortificatia quadriburgium (?) de la pestera Veterani din Clisura Dunării","authors":"Călin Timoc","doi":"10.46535/ca.29.2.10","DOIUrl":"https://doi.org/10.46535/ca.29.2.10","url":null,"abstract":"Peștera Veterani este una dintre cele mai cunoscute peșteri naturale de pe teritoriul României. În prezent este vizitată adeseori de turiști și iubitori de speologie. Nu este doar un monument impresionant al naturii, ci și un sit arheologic multistratificat cu o istorie foarte bogată. Fortificarea grotei este sigură pentru perioada Evului Mediu și epoca modernă. Urmele epocii romane sunt mai puțin inteligibile, specialiștii ezitând între a o recunoaște ca așezare pescărească care la un moment dat, în epoca romană târzie, ar fi putut fi fortificată și a o clasifica ca peșteră sacră sau chiar mithraeum. Așa cum este și firesc, poziția sa strategică în zona strâmtorii Cazanelor Dunării a făcut ca acest loc neobișnuit să fie inclus în lista UNESCO a Limesului Dunărean al Imperiului Roman. În rândurile următoare, încercăm să descifrăm caracterul ruinelor romane de la Peștera Veterani (Peskabara) coroborând toate sursele pe care le avem la îndemână: arheologice, epigrafice, arhivistice și cartografice. Suntem de părere că în fața grotei a existat începând de la sfârșitul secolului al III-lea d.Hr. un mic fort (asemănător unui quadriburgium) cu un mic port adiacent, la fel apărat de ziduri.","PeriodicalId":169679,"journal":{"name":"Cercetări Arheologice","volume":"1 1","pages":"0"},"PeriodicalIF":0.0,"publicationDate":"2022-12-01","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":null,"resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":"133048758","PeriodicalName":null,"FirstCategoryId":null,"ListUrlMain":null,"RegionNum":0,"RegionCategory":"","ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":"","EPubDate":null,"PubModel":null,"JCR":null,"JCRName":null,"Score":null,"Total":0}
京公网安备 11010802042870号
京ICP备2023020795号-1
扫码关注我们
求助内容：
应助结果提醒方式：